Orașul strâmb

Leagă șnur prin ochi de stradă,

mângâiere de crepuscul crud.

Atârnă gânduri albe în cascadă

adunate de pe caldarâmul ud.

Improvizează verde într-un inel,

iarbă slută cu miros de fân

de sub băncuța scrijelită rebel

de cavalerul cu alura-i de spân.

Memorează un vis între pavele

amintește-mi să privesc la stele.

Cioplește-mi teatru de nuiele

și o alee dreaptă printre ele.

Inventează ori albastru semafor,

desenează-mi impecabilul dâmb,

ori scutură îmbrățișare pe-un nor,

ascunde-mă în orașul strâmb.

Imagine prelucrată pentru realizarea unei coperți de pe un volum editat de mine ce îl puteți răsfoi în Biblioteca Blogului meu.