Consider cu tărie că este in firea umană sa păstrăm cu drag anumite amintiri, pe care să vrem și să nu le putem ușor uita... Poveștile spuse cu vocea dragă a mamei sau a sorei mai mari, de învățătoarea primilor și celor mai importanți ani de studii sau de căpetenia grupului de la locul de joacă din care făceam parte, din prima carte citită cu dificultatea învățăcelului de atunci, toate și-au lăsat greu amprenta în decursul timpurilor... dar parcă nimic nu se compară cu cele spuse sau ascultate în... Căsuța cu povești... Acea căsuță reală sau improvizată din materiale puse la dispoziție de chiar locul de joacă... în cazul meu, străduța înfundată din spatele blocului.
Cândva erau o alimentară și un aprozar pe Bulevardul meu ce comunicau cu acest drum înfundat din spatele blocului pentru aprovizionare, loc unde se depozitau și navetele goale, confecționate din șipculițe de lemn, bătute cu acele cuie ruginite și gârbovite de greutățile suportate. Preferatele noastre erau stivele, de câte doi metri înălțime uneori, construite din navetele deteriorate, ce urmau o dată sau de două ori pe an să fie colectate spre recondiționare. Acest aspect ne avantaja peste vară, depozitarea lor pe termen lung, astfel încât cu experiența unor adevărați Meșteri Manole construiam la rândul nostru, sau mai bine zis eliminam navete și elemente din ele, din interiorul grămezilor, cu scopul de a crea spații în care să ne furișăm și să stăm la taclale, la povești sau să jucăm o carte, fără a fi văzuți de alții din exterior.
Amintirea cea mai... palpitantă ar trebui să-i zic... a fost atunci când a venit un camion să încarce, așa cum v-am zis mai sus, din stiva de mii de navete deteriorate din lemn unde eram și noi patru sau cinci copii ascunși. Ca să nu deconspirăm locul noastru preferat de joacă am așteptat în liniște timp de câteva zeci de minute, timp ce, nouă cu certitudine, ni s-a părut de ore intregi... Oricând ar fi putut să se surpe grămada peste noi dar printr-o înțelegere tacită, din priviri, cu sufletele inghesuite în gât gata să ni le dăm la iveală, am rezistat cu stoicism situației de criză...
Au umplut camionul înainte să ajungă la partea noastră de construcție care, din noroc sau pur fler, era mai dosită, mai spre sfârșitul grămezii, ceea ce ne-a permis să ieșim ulterior cu strigăte de învingători ai timpului și luptători ai întunericului, era o ispravă de zile mari, ce a valorat mult, mai mult decât o Vacanța mare, mai mult decât o poveste spusă de cel mai expresiv povestitor din timpurile noastre... era chiar povestea creată în chiar Căsuța cu povești...
Căsuța realizată de noi și cu povestea creată chiar de noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu