Fereastra sufletului...

Mintea fiecăruia tinde să influenţeze, sub cortina amintirilor pierdute, a educaţiei anterioare, pe scena prezentului, a socialului şi a plajei de valori îngrămădite în uzatele sertare... Este o încercare de anduranţă, cu parfum persistent de ambiţie, o infuzie vagă de plăcere ascunsă şi tentă sumbră de creativitate a laturii artistice, fie ea şi nerecunoscută sau nedescoperită încă... 

Totuşi... fereastra... fie ea mai mică sau mai amplă, fie ea cu închidere sau dublă deschidere, mai modernă sau mai puţin interesată, de dreapta sau mai puţin de stânga... este mereu transparentă... de fiecare dată poţi vedea prin ea, o poţi uşor atinge... e mereu caldă şi priveliştea mereu amplă, mereu completă, nu poate şi nici nu vrea să ascundă ceva... ea e acolo, cu tine, mereu şi oriunde... ţi se deschide spre întreaga lume, ţi se înfăţişează mereu doar aşa cum e, fără sclipiri, fără reflexii, fără aberaţii cromatice... 

E fereastra sufletului tău...