“Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor.”
Constantin Brâncuşi
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
20 septembrie 2015
18 februarie 2012
20 februarie 2011
Orașul strâmb
Leagă șnur prin ochi de stradă,
mângâiere de crepuscul crud.
Atârnă gânduri albe în cascadă
adunate de pe caldarâmul ud.
Improvizează verde într-un inel,
iarbă slută cu miros de fân
de sub băncuța scrijelită rebel
de cavalerul cu alura-i de spân.
Memorează un vis între pavele
amintește-mi să privesc la stele.
Cioplește-mi teatru de nuiele
și o alee dreaptă printre ele.
Inventează ori albastru semafor,
desenează-mi impecabilul dâmb,
ori scutură îmbrățișare pe-un nor,
ascunde-mă în orașul strâmb.
Imagine prelucrată pentru realizarea unei coperți de pe un volum editat de mine ce îl puteți răsfoi în Biblioteca Blogului meu.
9 februarie 2011
Ascult cum cade-o frunză...
Ascult cum cade-o frunză
Îmi vine să plâng
Și o iubesc, încă, fluierând.
Copacii au plâns cu mine
Plini de lacrimi și noroi,
Și noaptea care nu mai vine
Gânduri înecate-n ploi.
Cunună-te cu noi
Copile, și ce nătâng,
Să ne-ngropăm în noroi
Să ne iubim în gând.
Ascult cum cade-o frunză
Îmi vine să plâng
Și o iubesc, încă, fluierând.
Vio… 15februarie1987
(în Cazarmă, după ora stingerii)
5 februarie 2011
3 februarie 2011
Închipuie-ți...
Închipuie-ți că ești culoare...
închipuie-ți că ești lumină...
închipuie-ți că eşti gândul meu...
închipuie-ți că ești visul meu...
Închipuie-ți că ești doar ceea ce eu nu pot fi...
închipuie-ți că ești culoarea vie scăldată în lumina dimineții...
închipuie-ți că ești gândul ștrengăresc din visul copilăriei...
Doar... închipuie-ți și atât...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)